Gaudeamus igitur!

Aproape ca uitasem sa ma laud ca am absolvit facultatea. Si ca am fost la cursul festiv, de unde singurele amintiri cu care am plecat sunt in numar de 3, si anume:
- am aruncat toti tocile in aer si am tipat
- nu am putut sa merg vreo 2 zile dupa curs din cauza pantofilor cu toc
- am avut ocazia unica de a-l pupa pe obraji pe proful de "Piete de capital". Andries, pentru cunoscatoare. I'm glad we got physical!

Eu Ma Omor!

Pana nu am vazut la stiri, nu am realizat adevarata amploare a fenomenului "emo", mai ales in tara noastra. Ii lasam pe cei din Germania sau alte tari mai dezvoltate unde se mai taie aia singuri in baie. Emo-ul romanesc. Mi se pare absolut fascinant. Imi lasa senzatia ca nu sunt altceva decat replica moderna a generatiei "Bravo". Revista "Bravo".
Cum sa uitam, mai ales noi, fetele, de revista "Bravo" si de cat de entuziasmate o citeam in pauze? Cu horoscopul care tot timpul ni se parea adevarat, cu articolele si pozele cu Britney Spears si neaparat cu paginile din mijloc care stim toate ce contineau: din 3 in 3 numere cate doua pagini despre menstruatie. Unde sunt vremurile cand ma prindea profa de romana cu revista in ghiozdan si o chema pe mama la scoala? Sau cand citeam raspunsurile psihologului la intrebari de genul "Daca stau in piscina cu baieti, pot ramane insarcinata?".
Asa era atunci, emo e acuma. De la pagini colorate si articole despre baieti, adolescentii au involuat intr-o specie ciudata de copchii tampiti, "neintelesi", urat imbracati si frezati, cautand raspunsuri la intrebari fara raspuns. Vorbesc despre viata in loc sa si-o traiasca. Oricum...I'm deeply desgusted si subscriu cu drag si spor la mass-urile care circula pe messenger. Iar bancul meu preferat:
Q: Cum aduci un emo cu picioarele pe pamant?
A: Tai funia.

Uof!

In incercarea mea de a adauga blogul lui Stef in Blogroll-ul meu, am facut eu ceva prin editarea html si am stricat tot. De aia blogul meu arata deplorabil. Deci, pana nu vorbesc cu responsabilul de blog...asta e...scuzati aspectul :d

Uitare humanum est!

Cateodata...uit ca am blog...si-mi aduc aminte doar seara inainte sa adorm cand imi vin niste idei geniale, pe care evident ca le uit pana dimineata. Nasol, nu?

Cum s-a luat lumina

A trecut Pastele! Gata, asta a fost pe anu' asta! Insa, ce am patit eu, m-a emotionat foarte tare, intrucat mie nu prea mi se intampla des lucruri. Adica in viata mea mica, s-a produs un eveniment maret in duminica pastelui: am lesinat! Si a fost super - tare!
Intrucat aveam febra 40, dar m-am gandit ca de ce sa nu ma dau jos din pat? Zis si facut! M-am ridicat, m-am dus la baie, am venit de la baie si langa pat am lesinat. Cool, nu? Nu pot sa va descriu ce senzatie noua si misto am avut. Deodata s-a facut negru in fata ochilor si am cazut. Si atat tin minte ca ma gandeam ca ma doare spatele foarte tare. Au venit mami si tati si m-au ridicat si m-au trantit in pat si dupa aia mi-am revenit.
Din pacate, mi-am revenit cu una bucata vanataie cat China pe spate, un cucui foarte trendy in cap, si pe solduri, atat pe stanga, cat si pe dreapta cate o vanataie mov - verzuie. Dar nu-mi pare rau!